Azi vorbesc despre cele 2 tipuri de lene (pe care le cunosc).
Unul e lenea moderată (de care am suferit eu și încă nu m-am vindecat. Probabil urmează faza a doua) și doi, lenea aia deosebită care se găsește la unele (subliniez) femei casnice măritate cu copii (bine, ele au soț, bonus niște copii) - lenea cronică.
Deci, să vă prezint programul lor:
- se trezesc la 12 (îmi venea să zic dimineața, dar e prânz);
- își beau cafeaua și pregătesc următoarea repriză de somn;
- 3 - 4 telenovele una după alta.
Toate acestea în timp ce ăia mici se cresc singuri unii pe alții, iar soțul e pe post de mamă. Nu știu cum au avut timp să-i facă pe ăia mici! (Probabil tot cu programare. I-a zis soțul: "Vezi că la ora 'd' avem treabă. Să nu cumva să intarzii!")
Măi, presupunând că m-ar întreba o astfel de doamnă la ce ora mă trezesc și, presupunând că dacă aș întreba-o eu de ce ea se trezește târziu (răspunsul ei fiind să-și evite soțul), eu aș zice devreme/ea: de ce?/eu: n-am pe cine să evit).
*Acest articol este un pamflet și trebuie citit ca atare.