Viața costă

Naști... bine, nu tu. Zic așa în general. Voi ați văzut cât costă o naștere? 9 luni și niște milioane bune de lei. 
Dacă n-ai toți banii o dată, îi dai în rate. Când nu ai deloc, amâni nașterea?

Unii zic dacă înfiezi un copil, îl cumperi. Păi, când se naște nu aiaceeași senzație?

Vii acasă cu bebele, se uită neamurile la el în pătuț și zic "ce scump e!" Tu zici "îhî, și acum plătesc pentru el." 

Vine întrebarea aia stupidă "l-ai născut natural?" Poți să-l naști șiartificial? Întreb și eu. Nașterea ca nașterea, dar stai că nici moartea nu-i mai prejos.

Acu' să vezi cum e când moare omu' fără lumânare. Cică "aprinde-i-o că a murit fără!" De unde să știe omu' când dă colțu'! Stai toatănoaptea lângă "suspect" și îl urmărești. "Ia vezi, mă, ăsta mai mișcă? Nu. Aduc chibritu'. De nu aprind toate lumânările din casă... Schimb eu tradiția!"

Când e mort, n-aude nimic. Cu toate astea, tu tre' să vorbești în șoaptă. Îl duci pe ultimul drum, care și ăsta e cu bani.

De la coșciug, la cruce, chiar și groapă. Până și lumânarea aia - 2 lei, 3 lei una mică. Cu banii ăștia puteai să-ți iei un set. Uitam de obiceiul cu aruncatul monedelor.

Nu mai zic de pomeni, că e cu cântec de jale.....

Ferma "xxx"

Reality show-ul românesc a atins un nou nivel de degra... avansare.

Cum mă chioram eu aseară și în alte seri fierbinți ale show-ului, s-a întâmplat ceva.

Brusc, ecranul televizorului meu s-a aburit și imaginea era neclară, deși el emite HD.

Când colo, ce să vezi, era de la infraroșu... Ba nu, de la blurare. Așa se scrie, blu-rare? În fine, detalii.

Eu nu înțelegeam ce ziceau ăia doi în pat. Noroc cu traducerea din română în română. M-a ajutat enorm!

Păi, la cât se iubeau, eu zic că în curând ar trebui să se ridice șimaternitatea - Bebe Ferma.

Într-o zi vor filma Live cum vine barza cu prichindelul în cioc. Ăsta da reality, frate. Fără vrăjeli, regii, e reality până la capăt!

Din ce am văzut eu cu ochiul meu fin. (Eu numai cu un ochi vădHD, celălalt e analog). Deci, în punctul culminant a crescut audiența precum cozonacul în tavă.

Ce tura-vura, reality-ul made în Ro a trecut de la banalele certuri și înjurături beep-uite, la... acum m-am înroșit, la (vai, îmi tremură mâinile), la filme porno!

(Îmi dau lacrimile. Plâng, nu alta. Caut o batistă.)

Hai, că am scris și asta! Va țucă fata.

Planeta România!

Smiley zice că "pleacă pe Marte!" Ce rost are, e deja aici. (De Marte vorbesc). 
  
Avem și marțieni. Eu, dimineața, și ăștia care ne conduc țara! Mamă, și câți sunt. 
  
Nu v-ați întrebat cum e să fii într-un fotoliu de piele? Ă??? Eu, da. Cum o fi, mă, să dormi în fotoliu când se votează legi? 
    
  
Eu m-aș băga în treaba asta. Mă duc, stau pe fotoliu, mă ia somnu' și unu' mă filmează de sus și mă dă la știri. Uite așa ajung vedetă! E cea mai simplă rețetă, nu-i așa? 
  
Vine reporteru' și mă întreabă: "De ce ai dormit?" "Euuu, Doamne Ferește! Nu dormeam, eram atentă la ce zic "colegii mei!" Treceam prin politică, ca rața pe lac, bă băiatule. 
  
  
În România găsești de toate, inclusiv ceva asemănător cu Luna-craterele. Unde te duci, hop, dai în gropi! Eu de aia port tocuri din când în când, nu des, nu des, că nu de alta dacă rămân fără ele? 
  
  
Și să revin la marțienii noștri, ați văzut ce declarații nepământene dau, și cum schimbă ei limba română? 
  
La cum merg lucrurile în țară, avem mai multe șanse să vedem OZN-uri decât promisiunile lor devenind realitate.  
  
  
 Pamflet. 

Grabă înceată!

Conform zicalei "Graba strică treaba", la noi în țară nu se întâmplă ceva repede, ca să nu stricăm... repede. Să stricăm încet! 
  
  
  
M-am trezit eu așa într-o dimineață (azi) și m-am întrebat de ce trec camioanele/TIR-urile prin oraș. E simplu, n-au pe unde altundeva! De exemplu, autostrăzi. Cum stăteam eu în pat, îmi imaginam cum ar fi fost dacă n-am fi avut aeroporturi și gări, piste de avion. 
  
Câtă aglomerație era în oraș, cum ne loveam noi de avioane și de trenuri! 
  
  
Stăteai la zebră, așteptai! Te suna mama: "Ce faci, puiule?"  
  
"Bine, mamă! Ce să fac, aștept la trecere. Vine un avion!" sau nimereai vreo barieră în mijlocul străzii și te uitai cum vine trenul de mare viteză cu 30 la oră. 
  
În curând, la cât de repede circulă trenurile, se pot lua la întrecere cu un melc sau cu un om care merge pe jos.  
  
Eu mă felicit că n-am fost vreodată cu trenul! (Știu, sună de parcă aș fi de pe altă planetă, nu din România! Și acum am "uuuu-ul" ăla în urechi. M-a marcat! 
  

  
Până una-alta mă îndrept încet spre finalul articolului și vă mulțumesc pentru atenție.