O comoara pierduta pe care multi nu au gasit-o. De fapt, nici n-au cautat-o. E curios ca in era tehnologiei exista oameni care nu stiu sa lege cuvintele intre ele nici macar in scris. Cred ca e absolut normal sa te balbai cand vorbesti din cauza emotiilor si a vitezei cu care vorbesti, dar si in scris? Deja nu-i bine.
Unde mai pui ca unii se trezesc cerand lucruri care mai de care mai aiurite pe internet, de iti e si rusine sa le citesti mesajele. Vrei sa stii ceva, intreaba in privat, suna un prieten sau pe maica-ta. Nu suntem obligati sa stim detaliile intime si de-a dreptul neinteresante din viata ta. Ca sa va dau niste exemple o sa le trec intre ghilimele, fiindca nu-s creatiile mele, n-am drept de autor pentru ele.
Un baiat cere unui supermarket urmatoarea cerinta:
"Buna seara As avea o sugestie: nu vreau sa o luati in gluma, sunt cat de poate de serios.. Mi-as dori daca se poate sa puneti prezervativele intr-un loc mai ascuns (...), sunt mai rusinos de fel si nu trebuie sa stie toti ca eu o sa fac sex"
Alte mesaje penibile:
"sunt pitzipoanca, deci exist"
"sunt o adevarata comoara"
"Nam cum sa cad in genuchi in fata la nimenea(nam how to fall in knees in front of nimenes!!)
In final un mesaj bun de urmat:
"Nu permite nimanui sa te calce in picioare!"
*Nota: titlul articolului e inspirat din poezia "Limba noastra" de Alexei Mateevici.